Crimeea. Ultima cruciadă

... in Kuban şi în nordul Caucazului, triburile musulmane au fost înlocuite de colonişti slavi, în special ţărani ruşi sau ucraineni şi cazaci. în unele zone din sudul Caucazului, creştinii georgieni şi armeni au trecut de partea invadatorilor ruşi şi au participat la împărţirea prăzii. De exemplu, în timpul cuceririi Hanatului Gandja (Elizavetopol), unii georgieni s-au alăturat armatei ruse invadatoare ca trupe militare auxiliare; au fost apoi încurajaţi de ruşi să se mute în teritoriul ocupat şi să ia în primire pământurile părăsite de musulmani după ce o campanie de persecuţie religioasă i-a determinat pe aceştia să plece. Provincia Erevan, corespunzând aproximativ actualei Armenii, avea o populaţie în mare parte turco-musulmană până la Războiul Ruso-Turc din 1828-1829, în timpul căruia ruşii au expulzat din zonă aproximativ 26 000 de musulmani. în următorul deceniu au adus aici un număr aproape dublu de armeni.

Dar caracterul religios al cuceririlor dinspre sud ale Rusiei s-a manifestat cel mai evident în Crimeea. Crimeea are o istorie religioasă îndelungată şi complexă. Pentru ruşi, era un loc sacru. Potrivit cronicilor acestora, în Chersones, vechea colonie grecească de pe coasta sud-vestică a Crimeii, în apropierea actualului oraş Sevastopol, a fost botezat, în 988, Vladimir, cneazul Kievului, aducând astfel creştinismul în Rusia Kieveană. Dar aici au locuit şi sciţi, romani, greci, goţi, genovezi, evrei, armeni, mongoli şi tătari. Situată pe o falie istorică adâncă ce separa creştinătatea de lumea musulmană a otomanilor şi a triburilor vorbitoare de limbi turcice, Crimeea a fost mereu subiect de dispută, locul de desfăşurare a multor războaie. Chiar şi sanctuarele şi clădirile cu destinaţie religioasă din Crimeea au devenit câmpuri de luptă în numele credinţei, pe măsură ce fiecare nou val de populaţii stabilite aici le revendica.

 

De exemplu, în oraşul Sudak de pe litoral se află biserica Sfântul Matei. Construită iniţial ca moschee, a fost ulterior distrusă şi reconstruită de greci ca biserică ortodoxă. Mai târziu a fost transformată în biserică catolică de genovezi, care au ajuns în Crimeea în secolul al XlII-lea, redevenind ulterior moschee sub otomani. A rămas moschee până la anexarea de către ruşi, când a fost transformată din nou în biserică ortodoxă.

Anexarea Crimeii la Rusia a adus imperiului 300 000 de noi supuşi, aproape toţi tătari şi nogai musulmani. Ruşii au încercat să-i coopteze pe mai-marii locali (bei şi mârzaci) în administraţia lor, propunându-le să-i convertească la creştinism şi să-i înnobileze. Dar propunerea lor a fost ignorată. Puterea acestora nu se bazase niciodată pe funcţii publice, ci pe proprietatea asupra pământului şi pe politica determinată de relaţiile de clan: atât timp cât li se permitea să-şi păstreze pământurile, majoritatea preferau să-şi menţină...

 

Lista ilustraţiilor din fascicule                        
Lista ilustraţiilor din text                         

Notă privind datele                    
Introducere                
Hărţi                
Capitolul 1. Războaiele religioase    
Capitolul 2. Chestiunile orientale    
Capitolul 3. Ameninţarea rusă    
Capitolul 4. Sfârşitul păcii în Europa    
Capitolul 5. Un război fals    
Capitolul 6. Primul sânge vărsat pentru turci    
Capitolul 7. Alma    
Capitolul 8. Sevastopolul toamna    
Capitolul 9. Generalii Ianuarie şi Februarie    
Capitolul 10. Carne de tun    
Capitolul 11. Căderea Sevastopolului    
Capitolul 12. Parisul şi noua ordme    
Epilog. Războiul Crimen m mituri şi m amintiri    
Note    
Bibliografie selectivă    
Index