Compasiunea infinită

... descrie calea pe care s-o urmăm spre deschiderea inimii către ceilalți și generarea compasiunii, bucuriei și tăriei necesare pentru ca viața noastră să capete sens, aducându-le în același timp beneficii tuturor ființelor.

Dacă privim cu atenție ceea ce ne înconjoară, devine evident că asupra noastră s-a revărsat o mare bunăvoință, pe care dorim, în mod natural, să o răsplătim. Putem începe prin cultivarea unei atitudini pozitive față de ceilalți, prin contemplarea iubirii nemăsurate, compasiunii, bucuriei empatice și intenției altruiste de a ajuta la eliberarea de suferință a lumii din jur. Vom învăța din paginile acestei cărți să contestăm logica iluzorie a atitudinii egocentrice, care duce la nefericire, și să o înlocuim cu o perspectivă realistă, care ne ajută să rămânem echilibrați, indiferent dacă avem parte de fericire sau de suferință.

Urmarea? Vom influența toate circumstanțele astfel încât să devină favorabile căii spre trezire.

 

 

Prima noastră experiență  de viață este bunătatea; mama și toți  cei  din  imediata  apropiere  ne‑au  înconjurat  cu  afecțiune,  grijă  și  căldură sufletească.  Pe  măsură  ce  creștem,  simțim în continuare bunătatea celor din jurul nostru – a profesorilor,  a  prietenilor  și  chiar  a  oamenilor  pe  care  nu  îi  cunoaștem  personal,  dar  care,  prin  munca  lor,  ne  pun  la dispoziție hrana, adăpostul, hainele și medicamentele de care avem nevoie pentru a supraviețui. Bunătatea celorlalți ne este benefică, dar dacă noi înșine vom deveni buni, acest lucru  ne  va  îmbogăți  viața  cu  adevărat,  creând  legături  cu  ceilalți  și  oferindu‑ne  posibilitatea  de  a  trăi  bucuria  de  a  avea  grijă  de  alte  ființe  simțitoare  și  de  a  le  iubi.  Pe  scurt,  bunătatea este esențială pentru binele nostru și al celorlalți. din acest motiv, afirm: „religia mea este bunătatea.“

 

Toate ființele – chiar și animalele și insectele – înțeleg bunătatea și se dezvoltă atunci când oferă și primesc bunătate. De ce ar trebui să fim buni cu ceilalți? În primul rând, bunătatea  e  o  însușire  familiară  nouă.  Până  și  furnicile  și  albinele  cooperează  și  au  grijă  unele  de  altele.  Ele  știu  că  trebuie  să  colaboreze  pentru  a  trăi.  Animalele  au  grijă  de  semenii lor. Nu neapărat cel mai puternic supraviețuiește și face ca viața să continue, ci mai degrabă cel mai cooperant...