Cântecele iubirii - Jalal al-Din Rumi

... există în vieţile fiecăruia dintre noi clipe în care suntem copleşiţi - ori de bucurii uriaşe, ori de nenorociri. Printre aceste experienţe-la-limită se află mai ales momentele de intimitate cu Dumnezeu, dar si cele în care suntem îndrăgostiţi. Clipele de extaz se sustrag îndeobşte verbalizării: le trăim ca atare. Si am simţit cu toţii că uneori traversăm experienţe în urma cărora nu putem decât să tăcem. Rămâne însă, în adâncul nostru, o irepresibilă nevoie de a le împărtăşi celorlalţi ceea ce am trăit, dar şi de a păstra pentru noi, „pe hârtie", amintirea respectivelor momente prin descrieri cât mai exacte.

 

Însă cum să descrii ceea ce scapă oricărei descrieri? Cum să închizi într-un text ceea ce nu se lasă încapsulat, înţeles, circumscris prin limbaj? Ar însemna să numim ceea ce nu se lasă numit, să exprimăm ceea ce nu se lasă exprimat fiindcă este, de fapt, de neînţeles, paradoxal, dincolo de raţiune.

 

Omenirea n-a găsit până acum alt mijloc mai potrivit de a exprima inexprimabilul decât poezia. Cu ambiguitatea şi precizia ei simultane, cu aerul ei vag şi totuşi exact, poezia a reuşit imposibilul: să păstreze în lume experienţe pe care, altfel, le-am fi pierdut.

 

Înăuntru şi-n afară, el îmi înconjoară inima.
Trupul, sufletul, venele şi sângele meu, toate sunt El.
Cum pot să încapă în fiinţa mea blasfemia şi credinţa?
Viaţa-mi n-are nicio valoare pentru că El e totul.

 

 

Cuvânt înainte de Deepak Chopra
Introducere de Răzvan Andrei

CATRENE

Mic glosar de termeni