Calea sufletului

... dupa ce a cercetat și studiat in teza sa de doctorat in istorie mecanismele de funcționare ale minții și sufletului(așa cum sunt ele prezentate de psihologii experimentaliști de la sfarșitul secolului al XIX-lea și inceputul secolului al XX-lea), Ana a continuat sa caute raspunsul in fizica si psihologia cuantica, precum si filosofia antica orientala despre cum funcționeaza acest suflet? Avem cu toții suflet? De ce este el important?

 

Cartea este o calatorie spre centrul ființei noastre, in miezul emoției și gandului de unde sufletul iși ia seva, și incearca sa raspunda eternei cautari a acelui ceva pe care il vrem in viața noastra, dar nu știm cum sa il identificam și de unde sa il luam.

De ce sa mergem pe „Calea sufletului”? Pentru ca de pe orice alt drum am porni, ajungem tot pe drumul cu prioritate și sens unic: Calea Sufletului nostru, motivul existenței noastre, bucuria cea mai de preț și singura experimentare a eternitații pe care o avem in viața trecatoare, dar eterna atunci cand... e cu si despre suflet.

 

 

Echilibrul gândire-simțire
Spunem adeseori „te las să te gândești la asta” sau „îți dau puțin timp de gândire”. De ce nu spunem „te las să simți asta”, „Îți dau puțin timp de simțire”?

Pentru că suntem învățați că ceva e corect dacă e gândit, nu simțit. Pentru că ni se pare că un raționament corect și imparțial este cel al minții, exclusiv. Dar ce facem dacă raționamentul nostru e corect, dar nu se potrivește cu simțirea? Ce facem dacă știm ceva și simțim altceva?

Echilibrul dintre ce gândesc și ce simt este o prioritate în evoluția mea emoțională. Mai exact, trebuie să existe o legătură între gândurile și emoțiile mele, ele să nu se contrazică. Adică să fac nu doar ceea ce gândesc, nu doar ceea ce simt, ci gândirea și simțirea mea să lucreze împreună atunci când iau deciziile. Astfel, atunci când simțirea mea mă duce în eroare (sunt dependent emoțional de un om toxic, simt că îl iubesc) gândirea mea mă poate salva (înțeleg rațional că îmi face rău, îmi analizez simțirea și văd că ea are drept cauză o traumă emoțională, pe care, odată ce o conștientizez, încep să o vindec). La fel, atunci când gândirea mea mă duce în eroare (sunt extrem de rigid, judec oamenii după etichete și stereotipuri), simțirea mea mă poate salva (mă raportez la ceilalți ca la suflete, prin propriul meu suflet și îi las să mă descopere din simțirea lor, și nu le opresc accesul cu prejudecata mea)

 

 

Despre autor

Capitolul 1. Despre mine
Capitolul 2. Despre mine și ceilalți
Capitolul 3. Despre noi
Capitolul 4. Poezii