Căderea unui dictator

... odată cu trecerea anilor și estomparea amintirilor, în absența surselor primare pentru cercetători (bine ascunse de magistrații militari) și sub asaltul vastei acțiuni de dezinformare, externalizarea vinovăției pentru actele teroriste din decembrie 1989 a ajuns să câștige teren chiar și în cazul unor oameni de bună-credință. Inclusiv în rândurile anticomuniștilor s-a ajuns să se nege autenticitatea Revoluției și s-a uitat de rolul Securității în crimele de atunci.

 

Propaganda dictatorului cu privire la «amestecul străin» la Revoluție, abil diseminată de fosta sa camarilă, este încă larg îmbrățișată în România. Se poate spune că, și din acest punct de vedere, ceaușismul nu a dispărut odată cu Ceaușescu. Ca să putem înțelege cum s-a ajuns la abundența și succesul teoriilor «negaționiste», trebuie să ne întoarcem la surse.

 

Bazate pe documente nou-descoperite în Dosarul Revoluției, studiile din cartea de față confirmă că teroriștii din 1989 nu au fost alții decât membrii rețelei pe care Securitatea o pregătea de ani de zile pentru «lupta de rezistență» ce trebuia declanșată dacă Nicolae Ceaușescu era înlăturat de la putere. Iar fuga acestuia a pus mecanismul în mișcare. «Rezistenții», cum erau numiți de colegii din Securitate, nu au depus armele pe 22 decembrie. Aveau la dispoziție «depozite subterane de armament», «tuneluri de mari dimensiuni» cu acces în blocuri și «case de lucru» ale Securității și ale «colaboratorilor» lor și din aceste puncte au tras focurile de armă de diversiune, de altfel observate pe scară largă, care au dus la cele peste o mie de victime. Sperăm ca volumul să devoaleze, pe cât mai este posibil, «legendele» ce au mistificat în bună măsură Revoluția, aruncând în derizoriu eroismul românilor din decembrie 1989.

 

 

Prezentarea autorilor
Notă introductivă (Andrei Ursu, Roland O. Thomasson).

 

Opozanţii şi Securitatea în 1989 (Dumitru Lăcătuşu)
Iaşi, 14 decembrie 1989. Autenticitatea mişcării, violența represiunii, mistificarea
(Andreea-Iuliana Bădilă, Andrei Ursu)

Partea a II-a
Lupta de rezistență a lui Nicolae Ceauşescu şi a Securității.
Teatre de acțiune din Bucureşti

Ce învăţăm din studierea Dosarului Revoluției. Evaporarea adevărului
despre terorişti (Roland O. Thomasson).

Studiu de caz: lupta de rezistență la Ministerul Apărării Naționale (22-26 decembrie
1989) (Luciana Marioara Jinga)

Lupta de rezistenţă a Securităţii în zona Televiziunii Române (Adrian-Claudiu Stoica)

Partea a III-a
Lupta de rezistență în alte oraşe

22-25 decembrie 1989. Lupta de rezistență a secretarului general al PCR
(Andrei Florin Sora, Andrei Ursu).
Contrarevoluția din decembrie 1989 la Brăila (Mihai Dănilă)
Craiova în decembrie 1989. Revoluție, contrarevoluţie şi un simulacru
I. Revoluţia la Craiova. Solidarizarea cu Timişoara, marşul libertăţii
şi începutul diversiunii (Andreea-Iuliana Bădilă)
II. Atacurile teroriste şi lupta pentru apărarea Revoluției la Craiova
(Andreea-Iuliana Bădilă, Andrei Ursu)
Roland O. Thomasson).
În loc de concluzie. De ce e bine să ne întoarcem la surse (Andrei Ursu, Roland O. Thomasson)
Semnal editorial: Miodrag Milin, '89. Despre căile risipite ale Revoluției

timişorenilor (Dalia Báthory).