Autonomia copilului de vârstă mică. Repere pedagogice

... o altă situaţie adusă în discuţie este criteriul libertății alegerii: un comportament este autonom dacă este perceput astfel nu de un observator extern, ci de agentul care are libertatea de a alege. Paradoxal, se poate ajunge până la a atribui calitatea de autonom persoanei capabile să perceapă lipsa ei de libertate în alegere, adică lipsa ei de autonomie.

 

Şi alţi cercetători români susţin că autonomia nu se suprapune întotdeauna cu libertatea:
Cine alege în mod autonom să se supună cuiva, dar va acționa ca răspuns la ordinele respectivei persoane va înceta in chiar acel moment să fie autonom. Dar şi cine alege să nu se supună cuiva sau să nu urmeze îndemnurile unei anumite ideologii şi face lucrul acesta fără să reflecteze, fără discernământul necesar se cheamă că nu procedează în mod autonom" (Badea, Cuciureanu, 2007, pp. 10-11).

 

Dacă până acum am văzut că termenul autonomie" poate fi pus în relaţie cu libertatea, cu acea capacitate de a alege liber, vom constata şi alte semnificaţii pe care diverşi autori le atribuie acestui concept. În 1977, câţiva profesori de la Universitatea din Tel Aviv şi-au pus problema definirii termenului la care ne raportăm într-un articol amplu, cu titlu interogativ: Autonomy Or The Autonomies? Trait Consistency And Situation Specificity" (Shouval, Zakay, Halfon, 1977, pp. 143-157).

 

Autorii suprapun autonomia cu independenţa şi realizează câteva nuanţări interesante, pornind de la constatarea că nu orice tip de independență poate fi numit autonomie. Doar independența instrumentală este cea care conduce la un comportament autonom, ea exprimându-se prin cinci comportamente concrete: luarea inițiativei, depăşirea obstacolelor, perseverenţa, satisfacția muncii, dorinţa de a face lucrurile de unul singur.

 

Introducere.
Capitolul 1. Autonomie şi educaţie. Repere conceptuale
1. 1. Autonomia, un concept greu definibil
1. 2. Termeni corelativi ai conceptului de autonomie
1. 2. 1. Relaţia autonomie-libertate.
1. 2. 2. Relaţia autonomie-identitate
1. 2. 3. Relaţia autonomie-responsabilitate
1. 2. 4. Relaţia autonomie-independenţă
1. 2. 5. Relaţia autonomie-dependenţă.
1. 3. Definiţii şi forme ale autonomiei
1. 4. Orientări teoretice în abordarea autonomiei.
1. 4. 1. Perspective filosofice asupra autonomiei individului.
1. 4. 2. Orientări sociologice în abordarea autonomiei
ca fenomen socioeducaţional
1. 4. 3. Repere psihologice în delimitarea conceptului
de autonomie

Capitolul 2. Teorii şi modele explicative privind formarea
comportamentelor autonome
2. 1. Teoria socioconstructivistă a lui L. S. Vigotski.
2. 2. Teoria psihosocială a lui E. Erikson
2. 3. Teoria ataşamentului a lui J. Bowlby
2. 3. 1. Influenţele ataşamentului în dezvoltarea comportamentelor
autonome ale copilului
2. 4. Teoria învăţării social-cognitive a lui A. Bandura
2. 5. Teoria autodeterminării a lui E. L. Deci şi R. M. Ryan.
2. 5. 1. Factori determinanţi în dezvoltarea comportamentelor
autonome
2. 6. Implicaţii ale teoriilor dezvoltării asupra demersurilor
educaţionale de formare a autonomiei copilului

Capitolul 3. De la pedagogia autonomiei la educaţia pentru autonomie
3. 1. Pedagogia autonomiei. Pedagogiile autonomizante
3. 1. 1. Libertate şi educaţie. Sistemul pedagogic montessorian
3. 1. 2. Concepţia despre autonomie a lui Célestin Freinet
3. 1. 3. Abordarea autonomiei în concepţia pedagogică
a lui Adolphe Ferrière.
3. 1. 4. Proiectul Step by Step şi autonomia copiilor
3. 2. Educaţia pentru autonomie.
3. 2. 1. Concept şi problematică
3. 2. 2. Formarea comportamentelor autonome - scopul principal
al educaţiei pentru autonomie
3. 2. 3. Autonomizarea ca proces formativ copilului
3. 2. 4. Principiile psihopedagogice ale educaţiei pentru autonomie... 91
3. 2. 5. Relaţia pedagogică - premisă a construirii autonomiei
şi comportamente de autonomie socială
3. 2. 6. Variante acţionale pentru formarea comportamentelor  autonome.

Capitolul 4. Dezvoltarea comportamentelor autonome ale copiilor
de vârstă preşcolară în mediul familial
4. 1. Specificul comportamentelor autonome ale copilului
de vârstă preşcolară.
4. 1. 1. Autonomie şi dependenţă la vârsta preşcolară.
4. 1. 2. Forme de autonomie specifice preşcolarităţii
4. 1. 3. Comportamente de autonomie personală
si comportamente de autonomie sociala
4. 2. Familia, spatiu formativ al construirii comportamentelor
autonome ale preşcolarului
4. 2. 1. Influenţa stilurilor parentale asupra dezvoltării copilului
4. 2. 2. Patternuri de acţiune ale părinţilor cu rol determinant
în formarea comportamentelor autonome ale copilului prescolar
4. 3. Cercetări privind practicile de sprijinire a autonomiei copilului.
4. 3. 1. Importanţa sprijinirii autonomiei.
4. 3. 2. Diferenţe culturale în sprijinirea autonomiei la preşcolari... 138
4. 3. 3. Sprijinirea autonomiei preşcolarilor şi succesul şcolar
4. 3. 4. Autonomia copiilor şi utilizarea recompenselor.
4. 4. Perspective de dezvoltare a programelor de abilitare parentală
pentru sprijinirea comportamentelor autonome ale preşcolarilor în România

Capitolul 5. Dezvoltarea comportamentelor autonome ale copiilor
5. 1. Educaţia timpurie
5. 1. 1. Clarificări conceptuale
şi naţionale.
5. 1. 2. Educaţia timpurie ca obiectiv al politicilor internaţionale
românesc
5. 1. 3. Educaţia preşcolară din România între trecut şi prezent
5. 1. 3. 1. Incursiune istorică în învăţământul preşcolar
5. 1. 3. 2. Contextul actual al învăţământului preşcolar
din România.
5. 2. Jocul - modalitate esenţială de formare a comportamentelor
autonome la preşcolari
5. 2. 1. Consideraţii generale despre joc
5. 2. 2. Problematica jocului în preşcolaritate
5. 2. 2. 1. Perspective asupra jocului copiilor în perioada
preşcolară
5. 2. 2. 2. Rolul jocului în educația timpurie. Valente
formativ-educative ale activităţilor ludice
5. 2. 3. Educaţia prin joc şi dezvoltarea comportamentelor
autonome ale preşcolarilor
5. 2. 3. 1. Tipuri de jocuri desfăşurate în grădiniţă şi rolul
acestora în formarea autonomiei personale
şi sociale a preşcolarului.
5. 2. 3. 2. Constatări privind relațiile dintre atributele
personale ale copiilor preşcolari (autonomia,
temperamentul, nivelul limbajului) şi capacitatea
de joacă
6. 2. Obiectivele şi ipotezele cercetării
6. 2. 1. Scopul.
6. 2. 2. Obiectivele cercetării

Capitolul 6. Studiu experimental privind dezvoltarea comportamentelor
de autonomie personală şi socială ale copiilor preşcolari de 5-6 ani
6. 1. Premisele teoretice ale studiului
6. 1. 1. Comportamentele de autonomie personală şi socială
6. 2. 3. Ipoteza principală a cercetării.
6. 2. 4. Ipoteze secundare
6. 3. Metodologie
6. 3. 1. Variabile
6. 3. 2. Lotul de subiecţi
6. 3. 3. Instrumente
6. 3. 4. Desfăşurarea cercetării
6. 4. Analiza şi interpretarea rezultatelor.
6. 5. Constatări şi concluzii ale cercetării
Bibliografie