Adulții hiperactivi - Gabriel Wahl

Hiperactivitatea reprezintă un adevărat sindrom psihologic sau este doar o exprimare zgomotoasă a vitalității sau un entuziasm care nu merită decât o privire amuzată? În această carte, Gabriel Wahl oferă un tablou complet, riguros și, în același timp, accesibil, al tulburării de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD), o tulburare puțin cunoscută, care poate aduce numeroase dificultăți atât în viața personală, cât și în cea profesională.

 

Simptomele hiperactivității întâlnite la adulți sunt descrise cu acuratețe și ilustrate cu numeroase exemple clinice, și sunt trecute în revistă atât cauzele care au condus la această tulburare, cât și soluțiile terapeutice existente în prezent.

 

Gabriel Wahl este psihiatru, a predat psihologie clinică la Universitatea Paris-VII și conduce Asociația de cercetare pluridisciplinară a eșecului școlar. A scris numeroase cărți despre precocitatea și hiperactivitatea întâlnite la copii.

„Ce nu știu întotdeauna apropiații persoanelor hiperactive este că tulburarea de atenție fluctuează și nu este întotdeauna proporțională cu implicarea emoțională. Puteți să vă adorați copiii și totuși să-i faceți să vă aștepte la sfârșitul orelor sau să uitați o promisiune pe care ați jurat să o respectați.

 

Cotidianul, rutina înfrânează nivelul atenției, în timp ce noutatea și pasiunea îl stimulează. Persoanele hiperactive știu bine asta, li se reproșează încă din copilărie. Părinții lor au constatat că, atunci când aceștia se jucau, se concentrau perfect, în timp ce atunci când venea vorba de temele de la școală erau mereu împrăștiați. Așa că, atunci când medicul le-a spus că micuții lor suferă de deficit de atenție, au fost un pic neîncrezători în această tulburare cu geometrie variabilă. Este lucru știut: copiii sunt mai șmecheri decât adulții…” - Gabriel Wahl

CUPRINS:

Introducere. „Un mic blestem“

1. Hiperactivitatea, o istorie îndelungată 17
Melchior Adam Weikard, un medic german din
Secolul Luminilor 18
Sir Alexander Crichton, medicul țarului Alexandru I 19
Sigmund Freud și „uitucii organici“ 21
 Sándor Ferenczi văzut de Freud 23
Georges Paul‑Boncour și Jean Philippe, doi pionieri ai
medicinei școlare 24
Emil Kraepelin, fondatorul psihiatriei moderne 26
Jadwiga Abramson, legătura dintre copil și adult 29
 Războiul bumbilor de Louis Pergaud 31

2. Copilăria și adolescența adulților hiperactivi 34
Particularități ale deficitului de atenție în copilărie 38
 Charles, Albert, Marthe… 49
Evoluția în adolescență 50
 Savantul Cosinus de Georges Colomb 53

3. Simptomele și personalitatea adulților hiperactivi 55
Simptomele care persistă din copilărie: neatenția,
impulsivitatea și agitația, triada originală 58
Simptomele specifice vârstei adulte 67
Tulburările asociate 81
 Mozart, văzut de Sophie Haibel 88

4. Cum se diagnostichează hiperactivitatea 90
Diagnosticul retrospectiv 95
Diagnosticul actual 99
Diagnosticul diferențial 111
Diagnosticul neuropsihologic 115
 Euphorion (Faust II), Goethe 122

5. Riscurile hiperactivității 124
Dificultățile relaționale 125
Riscurile familiale și afective 131
Dificultățile profesionale 134
Personalitatea antisocială 137
Predispoziția la accidente 140
Dependența de alcool 146
Tabagismul 148
Alte toxicomanii 149
 Distratul lui Teofrast 151

6. Etiologia hiperactivității 154
Neurobiologia 155
Cercetările genetice 158
Dificultățile psihosociale 161
Rolul neurotransmițătorilor 164
Teoriile neuropsihologice 165
Psihanaliza 171
 Ménalque al lui La Bruyère 176

7. Medicamentele psihotrope 178
Metilfenidatul 178
Alte medicamente 193
 Distratul de Regnard 196

8. Psihoterapii și alte terapii 199
Psihoeducația 200
Terapiile cognitiv‑comportamentale 203
Neurofeedbackul 205
Meditația 207
Antrenamentul cognitiv 209
Psihanaliza 211
 Cum instalează tatăl familiei un tablou,
Trei într-o barcă, Jerome K. Jerome 212

Concluzie 215
Mulțumiri 220
Bibliografie 221