Adio, GULAG!

... ca disident politic în anii 1980, Berdzenişvili este condamnat la închisoare, în urma unor acuzații false de activism și instigare la agitație. Închisoarea sovietică nu este însă iadul la care se așteptase. Dimpotrivă, aceasta îi permite accesul la o multitudine de intelectuali, specialiști, cetățeni din toate categoriile sociale, pe care, așa cum o recunoaște cu sinceritate, nu ar fi avut șansa să-i întâlnească dacă nu ar fi fost închis.

 

Martor al atâtor destine, autorul închină câte un capitol din roman fiecărei persoane speciale întâlnite în detenție, spunându-i povestea. Adunate într-o carte, portretele acestea creează o imagine multiplu fațetată a vieții din Uniunea Sovietică în pragul destrămării sale. Chiar și pe ultima sută de metri, regimul sovietic caută să-i suprime pe cei mai sclipitori cetățeni, să-i țină închiși în beznă. Dar în bezna aceea, fără știința gardienilor, s-au format legături mai puternice decât zidurile.

 

„Poate părea ciudat să spunem că un volum de memorii din timpul Gulagului este amuzant, dar cartea lui Levan este plină de descrieri paradoxale care sunt comice și, totodată, relevante pentru dezvăluirea absurdității triste a sistemului penitenciar sovietic.” Ryan K. Strader, Cleaver. Philadelphia’s International Literary Magazine

 

„La fel ca multe memorii din închisorile sovietice, și aceasta confirmă puterea limbajului și a umorului ca abilități de supraviețuire și ilustrează hotărârea prizonierilor de a scăpa cu viață, ca și eforturile depuse de ei pentru a face față condițiilor extreme. Levan folosește umorul foarte inteligent, pentru a aborda tema limbajului și cea a identității. În toată cartea sunt puse în discuție naționalismul și independența, în special în privința grupurilor etnice și lingvistice minoritare care făceau parte din Uniunea Sovietică.” Ryan K. Strader, Cleaver. Philadelphia’s International Literary Magazine